Secolul vitezei…

2 comentarii

Miercuri, 24 noiembrie 2010, dimineața în jurul orei 9:00… O zi ca toate din săptămânile lucrătoare…

…Din echipa de 4 indivizi care fac naveta spre locul  de muncă, am rămas doar 2: colegul, ce stătea în dreapta, și eu, ce mă țineam de „colacul” mașinii și ochii lipiți de parbriz să nu cumva să lovesc vreun căpcăun care nu semnalizează sau face manevre riscante pentru el și ceilalți….dar asta e o altă poveste.

…Trec de o intersecție semaforizată, printre vorbăriile radiofonice matinale, ochii observă, „motorașul” prelucrează informația și din cavitatea bucală îmi iese clar și răspicat: Băi, noi chiar trăim în secolul vitezei!!!

Am ajuns la constatarea asta privind imaginea de mai jos. Viteza maximă a vehiculului e de 80 km/h… Oare atinge?!!!…:)

Mă gândesc dacă vehilculul era unul performant, iar conducătorul lui era un pic mai atletic, ce limită maximă de viteză ar fi avut?…

Salutări adrianice!…:)

Reclame

Gânduri lăuntrice

Un comentariu

Doamne…

…cred și știu că tu ești Creatorul a tuturor celor care mă-nconjoară.

…cred și știu că te afli în tot ceea ce mă înconjoară.

…cred și știu că toate mi le-ai oferit ca eu sa ajung la Tine, prin muncă, prin trudă, prin încercări, prin bucurii ,prin ajutor, prin familie, prin prieteni, prin colegi, prin natură….prin tot.

…cred și știu că de multe ori te supăr, iar Tu tot de atâtea ori pleci urechea la ruga mea, deși nu merit.

…cred și știu că am abuzat, abuzez și voi abuza de bunătatea ta nemărginită cerându-ți iertare mai tot timpul.

…cred și știu că nu pot să-ți mulțumesc cum se cuvine pentru tot ce-mi oferi, dar îți mulțumesc.

…cred și știu că mi-ai oferit multe haruri de care mă pot folosi pentru a-mi duce la capăt misiunea, dar ajută-mă să le fructific.

…cred și știu că dăruind voi dobândi, că iubind voi fi iubit, că zâmbind voi smulge zâmbete, că iertând voi fi iertat, că cerând eu voi primi:

  • Dă-mi ajutor în ce pot duce și în ce nu pot duce de unul singur;
  • Dă-mi înțelepciune să pot înțelege ce trebuie să fac;
  • Dă-mi speranța că totul va fi bine chiar și atunci când va fi greu;
  • Dă-mi iertare pentru tot ce fac în afara cuvântului Tău;
  • Dă-mi putere să lupt pentru un scop în viață… scopul Tău;
  • Dă-mi iubire... fără de care nu pot trăi.

Amin.

Învață de la un câine 2…

Lasă un comentariu

Încă un motiv de a spune că avem ce învăța de la animale… Nu știu câți ne facem rugăciunea de mulțumire pentru ziua care a trecut, înainte de culcare, ce să mai spunem de dimineață sau înainte de a mânca…

Cu câtă bucurie fac animalele și lucrurile mai puțin caracteristice lor…

:)…

Învață de la un câine!

5 comentarii

Într-o lume așa „normală” e o onoare să fiu numit ciudat. „Normalul” zilelor noastre a fost cândva anormal, iar logica „normalului” de azi e… ilogică. Îmi pare că trăim într-o lume „cu curu-n sus”. Cândva omul încerca să domesticească unele animale… și a reușit. Azi mi-aș permite nesimțirea să asimilez oamenii cu animalele, deși cred că uneori aș jigni animalele dacă aș face-o. Acum, în zilele noastre, mă întreb: cine ar avea nevoie de domesticire?

Am observat logica comportamentală a unor animale, de la care poți învăța mai multe decât ai putea citi în cărți. Consider că natura te poate educa…

Drept urmare, mi-am permis să preiau câteva lucruri pe care le-am putea învăța de la un câine:Tano

  • Când cei dragi sosesc acasă, întâmpină-i voios;
  • Când ai interes, fi ascultător;
  • Dacă cineva calcă pe teritoriul tău, neinvitat, arată-i cine-i stăpânul;
  • Fi loial;
  • Niciodată nu pretinde a fi ceea ce nu ești;
  • Dacă ceea ce dorești este îngropat, sapă până găsești ceea ce dorești;
  • Dacă cineva drag a avut o zi proastă, fi tăcut, stai aproape și mângâie-l gentil;
  • Lasă-te înconjurat de oameni și dă-le voie să te atingă;
  • Indiferent de câte ori ești pus la colț, nu te lăsa copleșit de sentimentul de vinovăție – întoarce-te și fă-ți prieteni;
  • Nu sări să muști atunci când doar un simplu mârâit este de ajuns.

Darwin = mincinos

2 comentarii

Odatã, o maimuțã din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangã de arbore exotic,
A zis:

„Atențiune! Sunt foarte afectatã!
Cãci circulã prin lume-o vorbã, deloc adevãratã,
Cã omul ar descinde din buna noastrã rasã.
și însãși ideea aceasta-mi pare odioasã!
Ați pomenit vreodatã divorțuri printre noi?
Copii lãsați pe drumuri sau strigãt de rãzboi?
Cine-a vãzut în hoardã la noi bolnavi mintali,
Drogați, lacomi de cãrnuri sau homosexuali,
Excroci, bandiți, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi așa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastrã-aleasã,
Nici teroriști, nici dogme, nici luptele de clasã.
Cât am bãtut eu jungla… Scuzați, n-am observat
În obștea maimuțeascã vreun cocotier privat
Nici garduri și nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâți în tainã de așa-zise mame.
Nu veți vedea vreodatã cât soarele și luna
O minte de maimuțã dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aș fi silitã de vreun laborator,
N-aș deveni port-bâtã și nici informator.
și iatã, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întâmplã rãzboi religios.
Nici sfinte inchiziții, nici libertãți în lanțuri
Nici chefuri dupã care sã ne culcãm în șanțuri,
Nici ordine mondialã, nici naționalism,
și nici vreo îndoialã ce-aduce ateism.
E-adevãrat cã omul a coborât ca noi,
Dar nu, fiți rezonabili,
N-A COBORÂT DIN NOI!”

Puncte…

4 comentarii

Viața e un șir de propoziții, fraze, paragrafe… și semne de punctuație. E cea mai complexă și dificilă „compunere”… Dar frumoasă.

Propozițiile, frazele, paragrafele, „compunerea” în sine sunt diferite pentru fiecare „autor”. Toate compunerile au părți comune: introducere, cuprins și încheiere. Noi cunoaștem doar introducerea și încheierea, iar cuprinsul ni-l creem… cu capitolele aferente ale traiului nostru.

INTRODUCEREA: Ne naștem!

CUPRINSUL: E „colorat” de o multitudine de puncte, întâlnite în diferite ipostaze, dintre care aș aminti, într-o ordine aleatoare, următoarele:

Punctul de vedere: e punctul ce dezvăluie o parte din gândirea proprie, din maturitatea proprie, din personalitatea proprie și din experiența proprie, și după care omul e caracterizat, catalogat și criticat de celelalte personaje ale „compunerii”. E punctul ce reprezintă părerea proprie sau, în unele cazuri, un sfat legat de ceva sau cineva. Exemplu: alimentația, politica, sportul, muzica etc. Acest punct îl putem găsi ca parte comună în mai multe „compuneri” și din care se trage expresia, de multe ori auzită: „avem ceva în comun!”… Punctul de vedere reprezintă o variabilă, adică oricând se poate modifica.

Punctul pe i: e punctul ce ne ajută să definim clar interesele și toleranțele proprii și să atingem „punctul sensibil” într-o problemă. E reprezentat prin fermitatea, hotărârea și voința proprie, adică prin tăria caracterului propriu. Exemplu: scop în viață, educația copilului, relațiile profesionale, relațiile familiale sau de cuplu etc. Acest punct e caracterizat de variație constantă, dar trebuie să avem grijă peste care „i” îl punem, căci riscăm să fim acuzați că „nu lași de la tine deloc”.

Punctul sensibil: e un punct pe care toți îl avem și care puțini dintre cei din jurul nostru îl cunosc. Este punctul pe care toți încercăm să-l ascundem pentru că aflarea acestui punct ne face vulnerabili. Exemple nu am să dau, căci este posibil să le definesc pe ale mele… 🙂

Puncte puncte puncte: definește un moment de respiro, un  moment în care ne-am dori să se întâmple ceva sau un loc din care lipsește ceva. Exemplu: moment de relaxare, concediu, excursie, o cafea, un vis cu ochii deschiși etc. Sunt punctele ce „ne încarcă bateriile”, iar după aceste puncte există mereu o continuitate a lucrurilor de dinainte.

Punctul: reprezintă încheierea pașilor dintr-o etapă a unui capitol sau a întregii „compuneri”, fără de care nu am putea urmării și înțelege șirul întâmplărilor. De asemenea, reprezintă încheierea unui anumit nivel de maturitate psihologică, fizică, socială, profesională etc. Exemplu: încheierea unei etape din educație (fără de care nu ai putea continua un nivel superior de educație – școala generală, liceu, facultate etc.). Este cel mai dificil punct pe care trebuie să-l punem, pentru că, întotdeauna trebuie să renunțăm la ceva: la relație, la libertatea caracteristică vârstei, la obiceiuri, la sentimente, emoții etc. … iar această renunțare ne descrie gradul de maturitate personală. „Punct… și de la capăt” e fraza des auzită când omul ajunge într-o astfel de situație.

Acestea sunt punctele pe care noi le folosim în „compunerile” complexe ale existenței noastre, utilizând în principal „cei 7 ani de-acasă”.

ÎNCHEIEREA: Murim! E punctul „compunerii”… după care nu mai urmează „… și de la capăt”.

Punct…

Cocalar cizelat…

Lasă un comentariu

Mi-a fost dat să am parte de o întâmplare care mi-a confirmat că lumea e în schimbare…

Bine dispus, hrănit bine cu cartofi prăjiți „home made”, nu credeam că ceva mă va indispune… Dornici să „servim” o bere cu ocazia Festivalului Berii în Timișoara, mergem să lăsăm mașina prietenului la el acasă. Dar pe mine mă deranja un muculeț de care trebuia să mă detașez. Și am cerut un șervețel și am început procesul de evacuare a „intrusului”… după care merg să arunc șervețelul la un tomberon, că doar așa am fost educat… s-a nimerit să văd tomberonul de la blocul de lângă, la 30 m distanță de mine.

Arunc șervețelul… un „domn” de aproximativ 35 de ani parcându-și mașina, scoate capul pe geamul mașinii și mă întreabă:

El: Nu te supăra, stai în blocul ăsta?

Eu: Nu. Sunt la un prie […] ten la blocul de lângă. (eu crezând că are nevoie de ajutor, dornic să-l ajut)

El: […] Păi atunci du-te aruncă gunoiul la tine, că nu aici stai!

Eu: Poftim? – nu că nu aș fi înțeles, dar eram uimit de ceea ce a spus.

El: Data viitoare aruncă la tine la bloc gunoiul, nu veni la alții la bloc!

Eu: Păi e o hartie ce trebuie aruncată la gunoi. Ai fi vrut să o arunc pe jos?!!!

El: Ce ridici, bă, tonul. Cum vă spune cineva ceva voi șmecherii ridicați imdeiat tonu’!!! Da, bă, arunc-o pe jos la tine în fața blocului și nu veni la alte blocuri să arunci gunoiul!!! – ieșit jumatate pe geamul mașinii.

Eu: (vizibil iritat) Cum să nu ridic tonul când te aud ce problemă ai cu mine?!!! Ești normal?! Du-te dr… și am plecat, lăsându-l să se certe cu mine, dar mai ales cu neprezența mea.

Evident că mi-a facut sângele să circule cu debit mai mare prin vene, și a reușit cocalarul cizelat să-mi coboare nivelul de bunădispoziție…dar nu pentru toată seara.

Acum, tot ce am de făcut este să îmi cumpăr tomberon, să-l port după mine ca pe portofel, și în cazul în care trebuie să arunc ceva, arunc la tomberonul meu, evitând discuții aprinse cu astfel de oameni… că vorba aia: suntem în schimbare… suntem în UE și trebuie să ne cizelăm.

Doamne, ferește-mă!

Older Entries